marți, 29 noiembrie 2011

Alegerea substantei antimicrobiene in tratamentele antinfectioase

Alegerea substantei antimicrobiene sau a asociatiei medicamentoase, calea de administrare, doza si ritmul.

Cnoscandu-se pe de o parte agentul cauzal, conditiile sale de multiplicare si de localizare iar pe de alta parte insusirile antimicrobiene si farmacologice ale diverselor substante chimioterapice sau antibiotice se vor putea alege de la caz la caz substanta antimicrobiana, doza si cea mai potrivita cale de administrare. Tratamentul prescris dupa pasii de mai sus va da rezultate bune. Putinele insuccese neprevazute care se pot totusi inregistra se atribuie in cea mai mare parte nerespectarii acestori reguli sau necunoasterii unuia dintre factorii necesari prescrierii tratamentului (insensibilitatea  sau chimiorezistenta germenilor, conditii locale de nepatrundere sau de inactivare a substantei antimicrobiene) Adevarate nepotriviri intre sensibilitatea in vivo a unui germen dat sunt in mod practic cu totul exceptionale.

Alegerea substantei antimicrobiene. Se va alege o substanta care sa fie activa fata de agentul in cauza. Aceasta conditie indispensabila este atat de evidenta incat apare aproape ridicol sa mai spusa dar in practica se constata ca majoritatea insucceselor  observate se datoresc tocmai nerespectarii acestei conditii esentiale. Sunt medici care prescriu la intamplare un chinioterapic sau un antibiotic fara macar sa le fi preocupat, catusi de putin, de agentul cauzal.  Se pot da nenumarate exemple de o alegere nepotrivita. Unii bolnavi vor sa forteze pe medicii lor sa-i trateze cu medicamnte scumpe si rare chiar pentru o boala care se vindeca si cu medicamente pe care le putem procura usor. Astfel se vad erizipele usoare tratate cu penicilina, in loc de sulfatiazol, meningite cerebrospinale taratate cu penicilina, febre tifoide tratate cu aureomicina. etc.
Dintre substantele active se alege cea mai activa dar uneori  insa putem recurge la o substanta mai putin activa dar care sa poata patrunde mai bine la nivelul focarului infectios de exemplu meningococul este mai sensibil la penicilina decat la sulfatiazol dar in practica in meningita meningococica medicamentul de electie este sulfatiazolul, nu penicilina fiindca cu sulfatiazol se poate mentine in tesutul nervos si meninge o contractie antimicrobiana mai mare decat se poate obtine cu penicilina.
dintre 2 substante active daca infectia nu este prea grava, se va alege substanta mai accesibila sau mai eficace, de exemplu erizipelul se trateaza fie cu penicilina fie cu sulfamide in practica se vor folosi sulfamide in erizipel rezervandu-se penicilina in cazuri de erizipel cu septicemie, complicatii grave si cazuri speciale.
In infectii grave se vor asocia in mod judicios mai multe substante antimicrobiene crescandu-se astfel efectul terapeutic (uneori prin asociatia penicilinei cu streptomicina se poate ajunge la un efect bacteridic diferit comparitiv cu cel obtinut de fiecare substanta in parte)  Alterori prin asociatii de substante antimicorbiene pot face sa dispara unele efecte farmacologice de toxicitate,de solubilitate redusa in urina ale unor compusi chimioterapici. Mentionam astfel asociatia de mai multe sulfamide  (un amestec de sulfatiazol cu sulfatiazina  si cu sulfamerazin sau sulfametazin, sau amestecul de substante cu o combinatie a sulfatiureei cu marfanil) gratie carora se poate obtine fara pericol o concentratie antimicrobiana  foarte mare in sange , tesuturi,lichid cefalorahidian si urina.  Mai putem mentiona asociatia de sulfamide cu penicilina, penicilina cu streptomicina  sau streptomicina cu PAS sau TB1 sau cu sulfone.  Aceste asociatii medicamentoase sunt in special indicate pe langa infectiile foarte grave cu germeni cunoscuti in infectiile mixte cu diferiti germeni nedetrminati.Ele au avantajul ca maresc actiunea antibioticelor dar si acela ca largesc sfera lor de actiune in acelasi timp  ele pot intazia  sau chiar inaltura uneori  producerea chimiorezistentei (de exemplu in infectiile tuberculoase tratate cu o asociatie  de streptomicina si PAS se produce mult mai greu si mai tarziu chimiorezistenta decat in cele tratate numai cu streptomicina)

Calea de administrare  trebuie sa varieze in raport cu substanta antimicrobiana utilizata si cu localizarea infectiei. In toate infectiile locale se va recurge la o administrare generala: per os la sulfamide, aureomicina, cloromicetina, terramicina,nitrofuran si TB1 si in injectii intramusculare pentru penicilina si streptomicina.Calea intravenoasa va fi  in general o metoda de exceptie care se va utiliza numai in cazuri execptionale. Calea intrarahidiana este deseori periculoasa si nu se va utiliza nici ea  decat in cazuri speciale. Ori de cate ori un medicament se va da pe gura, trebuie recurs la aceasta cale si nu la alta este o greseala daca bolnavul poate inghiti sa se administrezesulfamide, cloromicetina in injectii.
Ori de cate ori poate face un tratament local se va completa tratamentul general si cu unul local (meningita cerebrospinala meningococica face oarecum exceptie caci in aceasta afectiune tratamentul de elctie este cu sulfamide per os caci este cunoscut ca infectia nu este localizata in lichidul cefalorahidian, ci in tesuturi care au fost infectate pe cale hematogena) Uneori tratamentul local este suficient sau chiar mai eficace si mai economic decat tratamentul general.

Bolile transmise de paduche la om

Bolile transmise de paduchi la om sunt:
Tifos exantematic: manifestat prin: febra,eruptie, afectare cardiaca. Se transmite prin contact sau muscatura de paduche
Ciuma: manifestatie prin febra, bubon, pneumonie. Se transmite prin contact sau muscatura

Bolile transmise de insecte la om - tantarul

Bolile transmise de tantar la om se datoreaza intepaturii de tantar iar bolile  sunt:
Filariaza limfatica (genulCulex).  Semne clinice elefantiazis
Febra denga- semne clinice: febra pseudogripala
febra galbena - semne clinice: icter sever (hepatonefrita)
Malaria (tantarul anofel) - semne clinice: febra si  anemie

Etapele de instituire a unui tratament chimioterapic sau antibiotic

1. Diagnosticul
Prima etapa o constituie diagnosticul exact al infectiei care va cuprinde izolarea agentului patogen. De multe ori se neglijeazachiar si cele mai elementare investigatii,nefancadu-se nicimacar un frotiu dintr-un puroi sau alt produs  patologic ca:secretii,lichid cefalorahidianetc. Aceasta conduita trebuie sadispara, si examenul bacteriologic trebuie efectuat in oriceinfectie, totastfel dupa cum sunt obligatorii examenul istopatologic in tumori si examenul sangelui in leucemii, anemii etc
Agentul patogen izolat trebuie identificat si pe cat posibil trebuie stabilita sensibilitatea respectiv rezistenta lui fata de diferite substante chimioteraoice si antibiotice
Se atrage atentia in mod deosebitca izolarea si incercarea sensibilitaii germenului patogen la antibiotice trebuie sa fie prima preocupare si numai dupa aceea se va incepe tratamentul.
Totusi se fac si exceptii in cazul in care diagnosticul clinic este evident si cand nu trebuie sa intarziem tratamentul.
Deseori se prezinta bolnavi tratati la intamplare cu medicamente si doze stabilite dupa fantezia bolnavului a familiei sau a cunoscutilor lui sau chiar a medicului tratant. La acesti bolnavi,daca infectia persista izolarea agentului patogen  si stabilirea sensibilitatii sale sunt ingreunate considerabil sau chiar imposibile. Intr-o infectie ca de exemplu edocardita subacuta, unde focarul infectios nu revarsa in torentul circulator decat numai un mic numar de germeni,un tratament antimicrobian in doze mici poate opri pentru un oarecare timp aceste revarsari sau sa le faca mai sarace si cu germeni mai putini apti pentru multiplicare iar hemoculturile practicate ulterior, chiar cu adaus de substante antagoniste (penicilinaza, APAB)  deseori nu sunt capabile sa puna inevidenta agentul in cauza. Germenii devin cu timpul chiniorezistenti si boala nu mai poate fi influenta nici chiar cu doze foarte mari de antibiotic.In aceste cazuri medicul care a instituit un tratament irational nu a facut decat sa schimbe o boala curabila intr-una incurabila.
De asemenea trebuie cunoscuta localizarea anatomica a injectiei daca este vorba de o infectie generala in care  germenii se gasesc in tesuturi si in sange sau daca infectia este localizata intr-un anumit tesut sau organ. In acest din urma caz, trebuie cunoscute conditiile locale de vascularizare a pH-ului si concentratia in care substantele chimioterapice patrund greu in organism, altele se concentreaza in urina, fiind active la pH-uri foarte diferite. Trebuie cunoscute barierele naturale sau artificiale care exista intre torentul circulator si focarul infectios,de exemplu bariera naturala hemato-encelafica, sau barierele patologice produse de tesuturi scleroase sau mortificate. Prezenta de tesuturi mortificate  sau a puroiului stajeneste  pe deoparte patrunderea substantelor antimicrobiene in focarul infectios ,  iar pe de alta parte produce substante antagoniste pentru unele chimioterapice (de exemplu sulfamide) De aici rezulta regula generala de terapeutica: in cazul supuratiilor  a tesuturilor mortificate sau necrozate se vor indeparta in primul rand aceste produse patologice apoi se va aplica un tratament antimicrobian local si general.

Numai cunoscand agentul cauzal, conditiile de localizare sau generalizare a infectiei se vor putea alege substante antimicrobiene active in infectia in cauza,modul de administrare si cea mai potrivita cale de administrare. Astfel se vor alege substantele care au o mai mare putere de patrundere daca medicamentul se administreaza in vederea unui efect general. Dimpotriva pentru aplicatii locale, se vor alege medicamentele antimicrobiene care dilueaza incet si care permit deci mentinerea unei concentratii locale mari.

luni, 28 noiembrie 2011

Diagnosticarea infectiilor si tratamentul

Intr-o infectie trebuie cunoscute neaparat in afara de modul de reactie al organismului si urmatoarele date:

1. Agentul cauzal- cu caracterele sale biologice (viteza de multiplicare, ceea ce da infectiei caracterul acut, subacut sau cronic) si cu sensibilitatea lui la substante antimicrobiene. In ceea ce priveste sensibilitatea in multe infectii ea corespunde unor date presatabilite ateori trebuie stabilita expres pentru tulpina in cauza.

2. Localizarea agentului patogen si conditiile locale (posibilitatea de patrundere a substantei antimicrobiene, prezena de tesuturi mortificate si de substante cu actiune antagonista)

3. Farmacologia diferitelor substante antimicrobiene (absorbtia, difuziunea,nivelul sanguin si tisular, inactivarea,eliminarea etc.)

Nu vom neglija sa studiem modul de reactie al organismului si starea generala a bolnavului, caci in cele din urma tot organismul e acela care distruge germenii, de aceea bolnavii casietice, agonici raspund cel mai adeseaslab sau chiar deloc la chimioterapice si antibiotice
Cunoscandu-se aceste date,se poate preciza in mod logic tratamentul cel mai eficace, si anume vom deduce care va fi substanta antimicrobiana cea mai utila, calea de administrare cea mai buna, precum doza, ritmul si durata tratamentului

Tratamentul va mai fi condus dupa controlul nivelului antibiotic in sange, umori sau urina (daca se poate la nivelul conflictului dintre germen si organism) si prin controlul eficacitatii substantei antimicrobiene. Tratamentul va putea fi modificat la nevoie in caz de complicatii, aparitie de infectii supraadaugate,dezechilibre biologice, aparitia fenomenelor de intoleranta,fenomenelor toxice sau de chimiorezistenta.

duminică, 27 noiembrie 2011

Regulile de baza ale tratamentelor prin chimioterapice si antibiotice

Tratamentul antimicrobian poate fi utilizat in scop curativ intr-o serie  de boli infectioase, deasemenea in scop profilactic individual, pentru preintampinareaunor infectii probabile (preoperator) si pentru profilaxia in masa,spre a impiedica izbucnirea unorboli contagioase epidemice.

Teoretic se poate aplica un tratament antimicrobian (chimioterapic sau antibiotic) in toate infectiile. Actualmente nu dispunem de toate substantele capabile sa actioneze asupra tuturor germenilor patogeni cunoscuti. Majoritatea substantelor utilizate sunt in special bacteriostatice,adica intervin numai in procesul de multiplicare agermenului. Din aceste cauze nu vor putea beneficia de un tratament chimioterapic sau antibiotic decat acele infectii cu germeni sensibili, si cu conditia ca substanta antimicrobiana sa poata patrunde in concentratie suficienta si un timp destul de indelungat la nivelul conflictului intre agentul patogen si organism. Din cauza actiunii bacteriostatice si nu bactericide a majoritatii substantelor antimicrobiene cunoscute, aceste substante vor fi in general eficace in acele infectii in care procesul patologic este dat mai ales de multiplicarea rapida a germenilor,adica in infectiile acute, mai putin in afectiunile subacute si inca mai putin sau deloc in afectiunile cronice sau in sfarile de microbismlatent  (ca in infectiile de focar sau in unele stari de purtator cronic) In orice caz chiar daca substanta antimicrobiana opreste multiplicarea agentului patogen ea nu neutralizeaza toxinele microbiene preformate si nu va putea interveni (decat in mod cu totul indirect) in vindecarea si repararea leziunilor anatomopatologice,dintre care unele pot fi ireversibile (tesuturi necrozate).

In cazul infectiilor in afara de modul de reactie al organismului mai trebuie cunoscute si:
- agentul cauzal: cu caracterele sale biologice (in special viteza de multiplicare, ceea ce da infectiei caracterul acut, subacut sau cronic)si cu sensibilitatea lui la substante antimicrobiene. In ceea ce priveste sensibilitatea, in multe infectii trebuie stabilita tulpina in cauza.

- localizarea agentului patogen in conditiile in cauza (posibilitatea de patrundere a substantei antimicrobiene, prezenta de tesuturi mortificate si cu substante cu actiune antagonista)

-farmacologia diferitelor substante antimicrobiene (absorbtia,difuziunea, nivelul sanguin si tisular, inactivarea, eliminarea etc.)

Nu trebuie neglijat studiul modului de reactie al organismului si starea generala a bolnavului, caci in cele din urma tot organismul este cel care distruge germenii. De aceea bolnavii casetici, agonici raspund slab sau chiar deloc la antibiotice.
Tratamentul va fi condus dupa controlul nivelului de antibitice in sange, umori sau urina (daca se poate la nivelul conflictului dintre  germeni si organism si prin controlul eficacitatii substantei antimicrobiene). Tratamentul va putea fi modificat la nevoie in caz de complicatii, aparitie de infectii supraadaugare,dezechilibre biologice, aparitia fenomenelor de intoleranta, fenomenelor toxice sau de chimiorezistenta.

Multe infectii au o evolutie ciclica, stabila, sunt cauzate totdeauna de acelasi agent patogen,careraspunde la substante antimicrobiene, aproape intodeauna in mod asemanator. De aceea se pot face fara a gresi prea mult scheme de tratament,care in majoritatea acestor cazuri vor da rezultate bune (exemplu tratamentul peneumoniei pneumococice, al gonocociei acute la barbat, tratamentul sifisului precoce etc.) Schema de tratament poate fi suficienta sau chiar buna, dar este de dorit ca ea sa fie individualizata de la caz la caz.
Daca afectiunea in cauza are un parcurs deosebit, daca ea este localizata intr-un tesut cu o vascularizatie proasta sau in tesuturi scleroase sau necrozate si mai ales daca este cauzata de un germen neobisnuit sau de o asociatie de germeni, trebuie neaparat sa stabilim singuri de la caz la caz conditiile de tratament,bazandu-ne pe cele trei puncte aminitite mai sus. Numai in felul acesta se va putea institui si conduce in cunostinta de cauza si cu maximum de succes un tratament antiinfectios rational. Nerespectarea acestor reguli elementare (exemplu: neindentificarea agentului patogen),explica majoriatea insucceselor observate, mai mult ea explica uneori accidentele si agravarile periculoase care pot surveni.

Bolile transmise de porc la om

Bruceloza se transmite de la porc la om prin contact cutanat
Rujet- ranirea cu un os provenit de la un animal contaminat
Taenia solium- ingestie carne incomplet preparata termica
Trichineloza - Ingestie carne incomplet preparata termic

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Bolile transmise de animale - caprine si ovine

Boala transmisa de catre caprine la om este Bruceloza prin conctact cutanat sau ingestie de lactate

Bolile transmise de ovine la om sunt:
Bruceloza: contact cutanat, ingestie branzeturi
Antraxul: contact cutanat, inhalare
Parazitoza biliara: ingestie paraziti de pe cresonul spalat superficial
Orf (ectima contagioasa): tuns, muls
Rabia: muscatura
Toxoplasmoza: ingestie carne incomplet preparata termic

Mod de administrare si posologie a sulfamidelor

Personal nu recomandam sulfamidele dar pentru informare puteti citi mai jos
Sulfamidele se administreaza uzual pe cale orala sub forma de tabletea 0,50g disolvate in apa alcalina in momentul administrarii. Doza obisnuita este de 0,10- 0,20 gpe kilo/corp, pentru un adult.
Prima doza de sulfamida va reprezenta 1/4 - 1/3 din doza totala zilnica. Administrarea sulfamidei va continua inca 1-2 zile dupa cedarea fenomenelor clinice. Durata totala a tratamentului nu va depasi in genere 7-10zile.
Profilactic se dau doze mici de 2-3 grame/zi
In caz de intoleranta digestiva se va recurge la administrarea rectala, intravenoasa sau intramusculara (e insa iritanta) cu o dilutie de 10-20% (1 g pe fiola de 5 cc)
De asemenea administrarea prin aerosoli cu solutii de sulfamida, instilatii pe mucoase cu sulfamide solubile (sulfacetamida) conjuctiva, nas, ureche etc.
Aplicatii pe seroase (pleura, pericard, sinoviala) cu solutii de sulfamidotiuree sau sulfacetamida.
Nu se va administra insa intrarahidian
Aplicatii locale pe piele sub forma de pudre, crema, pomada,pasta.

Sulfamidorezistenta poate fi aparenta sau reala.
Aparentaprin neatingerea unei concentrati bacteriostatice suficiente la nivelul focarului infectios, absorbtie intestinala defectuoasa, eliminare si acetilare prea rapide, difuziune insuficienta a sulfamidei in focarul infectios (absorbtie intestinala defectuoasa, eliminare si acetilare prea rapide, difuziune insuficienta a sulfamidei in focarul infectios, inactivarea sulfamidei prin APAB, peptone, celule desintegrate, flora microbiana din puroi, asociere cu alti germeni care pot sintetiza APAB)

Sulfamidorezistenta reala poate fi :
a).  Absoluta prin selectie:tulpini de germeni de obicei sensibili care sintetizeaza mai mult APAB decat poate substitui sulfamida. Aceasta sulfamido rezistentae constitutionala, permanenta si se transmite celorlalte generatii de germeni.

b.) Dobandita prin adaptare: germenii la inceput sensibili dezvolta treptat dupa un conctact anterior al germenilor cu sulfamida, o sulfamidorezistenta, adica ei s-au obisnuit sa traiasca cu o cantitate mai mica de APAB sau au capatat proprietatea de a sintetiza APAB. Aceasta sulfamidorezistenta dobandita se produce mai ales in cazurile de doze (concnetratii) insuficiente: doza initiala insuficienta sau doza de intretinere prea mica sau prea distantata,absorbtie ingreunata, tratament prea scurt, difuzare insuficienta la nivelul focarului. Germenii sulfamidorezistenti transmisi la alti bolnavi dau o boala sulfamidorezistenta, fenomen observat  curent in blenoragie, care prezinta in ultima vreme din ce in ce mai mare sulfamidorezistenta.
Sulfamidorezistenta dobandita e generala,adica valabila pentru toate sulfamidele de acelasi tip (anti H1) Ea constituie un caracter care poate disparea in generatiile microbiene urmatoare.

c.)  Relativa: germeni rezistenti la o anumita doza mijlocie, raspund la un al 2-lea tratament cu doze mult mai mari. Pnetru infrangerea sulfamidorezistentei s-au preconizat diferite mijloace: administrare concomitenta de uree (20-150 g/zi) sau prealabila cu 3 zile inainte, de lactoflavina sau insulina care modificametabolismul bacterian din utilizarea predominanta de hidrocarbonate in utilizare predominanta de albumine, proces in care se consuma APAB ca coferment

Calitatile sulfamidei ideale trebuie:
- sa dea o concentratie sanguina inainta si consistenta
- o difuziune buna
- o eliminare mai lenta (administrare la intervale mai mari)  si cu o conjugare (acetilare) cat mai slaba,deci cu o solubilitate urinara cat mai buna.
- o toleranta cat mai buna
- o sfera bacteriostatica cat mai larga

Afectiuni farmacologice speciale in administrarea sulfamidelor

Afectiuni farmacologice speciale in administrarea sulfamidelor

Pe langa actiunea lor antibacteriana, unele sulfamide au si actiuni farmacologice speciale.De exemplu sulfapiridina are si efecte antipiretice,sulfaguanidina are si efecte vermifuge - (Substanță, medicament) care distruge viermii intestinali-  distruge oxiuri
Sulfadiazina si sulfatiazolul au si actiune antimalarica.

Administrarea prelungita a sulfamidelor poate da hipertrofii ale tiroidei (actiune gusogena). Utilizarea aminotiazolului ca antitiroidian a pornit de la observatia ca lucratorii din industria sulfatiazolului care lucrau cu aminotiazol ca materie prima prezentau hipertrofii ale tiroidei.

Cauze de esec ale tramanetului cu sulfamide sunt:
- dozajul inadecvat
- concentratia sanguina insuficienta
- conditiile locale (irigatie insuficienta, necroze (escare) tisulare,impermeabilitate la difuzare in lichidulcefalorahidian, pentru tratamentul afectiunilor intestinale cu sulfamide, ascaridioza explica unele esecuri ale sulfamidei in dizenterie)
- dezvoltarea unei colectii purulente (puroiul, peptonele, APAB sunt antisulfamide)
- sulfamidorezistenta
- prabusirea fortelor de aparare a organismului (de exemplu la casetici sulfamidele sunt putin eficace)

Incompatibilitati - sulfamidele cu exceptia marfanilului nu se vor da concomitet cu cantitati mari de APAB novocaina care in organism se hidrolizeaza desfacandu-se in APAB. Se poate face insa o anestezie locala pentru interventii chirurgicale, dandu-se in acelasi timp sulfamide per os si chiar novocaina intravenos, deoarece aceasta nu are decat efect foarte trecator 1-2 ore.
APAB inactiveazasi alte substante paraamino: acidul folic, acidul nicotinic, factor de crestere pentru multe bacterii (contraindicatie relativa, mai mult in vitro), acidul paraaminosalicilic PAS (relativ mai mult in vitro), acidul boric (antagonosm) drojdia de bere factor de crestere pentru bacterii,  uroformina (aldehida formica formeaza cu amina sulfadinei o baza  Schiff  rau solubila,cu tendinta de preicpitare urinara,inactiva), metalele grele  (aur,cupru contraindicatie relativa), sulful si purgativele saline (contraindicatie relativa). Asocierea procainpenicilinei cu sulfamidele nu e contraindicata, data fiind cantitatea mica de novocaina si faptul ca actiunea ei e de scurta durata (cateva ceasuri ) in raport cu durata administrarii sulfamidelor. De asemenea este contraindicata  administrarea sulfamidelor concomitent cu metionina

Prevenirea efectelor toxice provocate de tratamentul cu sulfamide

Pentru prevenirea fenomelor toxice se recomanda alegerea sulfamidelor putin toxice (sulfamerazina, sulfadiazina) si eventual vom asocia 2-3 tipuri de sulfamida.
Pentru profilaxia fenomenelor de sensibilizare (mai ales in aplicatii locale, cele mai sensibilizante) vom cauta pe cat posibil sa nu prelungim tratamentul peste 7 zile si vom evita sau inlocui sulfamidele sensibilizante (sulfatiazol, metilsulfatiazol)

Pentru profilaxia accidentelor urinare, vom asigura o diureza suficienta cel putin 1200 cc /zi cu o densitate sub 1014, prin lichide abundente, vsi vom administra alcaline: tabletelevor fi adminstrate cu apa alcalinizatacu bicarbonat de sodiu. De asemenea principiul asocierii a 2-3 tipuri de sulfamida face sa creasca solubilitatea lor urinara (efectul terapeutic este acelas ca in doza totala, iarin ceea ce priveste solubilitatea urinara, e ca si cand le-am administra pe fiecare in parte.) Obstructia prin precipitare de cristale de sulfamida are loc mai ales in partea terminala a ureterului. De aceea in caz de anurie,nu vom ezita sa recurgem la cateterismul ureteral si spalatura bazinetului cu alcaline, lasand insa pe loc cateterul pentru a evita refacerea cristalelor obstrurante.

Ca frecventa exista unele accidente uzuale: greturi,varsaturi, cefalee, usoara leucopenie,altele mai rare: eruptii cutanate, febra, altele exceptionale: icter, agranulocitoza,anurie,etc. Freceventa accidentelor e in raport cu
a.) felulsulfamidei, doza utilizata (dozele profilactice de 2-3grame zilnic, dau foarte raraccidente)
b.) cu faptul ca daca bolnavul a mai luat vreodata sulfamide (sensibilizare prealabila)
c.) unele accidente sunt mai frecvente la unele sulfamide  decat la altele, de exemplu cianoza apare mai frecvent  cu sulfapiridina, sulfanilamida si sulfonele,turburarile digestive sunt mai frecvente cu sulfanilamida si sulfapiridina si invers sulfanilamida nu da accidente urinare, sulfadiazina da rar febra si eruptii.

Ca timp de aparitie unele manifestari sunt precoce: cefalee, turburari digestive, hematurie, altele apar in timpul administrarii (2-6 zile) iar altele sunt tardive: agranulocitoza, icter, febra, avitaminoze. Timpul de aparitie depinde mult si de faptul daca bolnavul o fost sau nu sensibilizat in prealabil la sulfamide.

Ca graviditate, unele accidente sunt mai grave cerand intreruperea imediata a tratamentului: agranulocitoza. Altele mai putin severe cer totusi intreruperea sau schimbarea tipului de sulfamida: febra,eruptiile,anemia hemolitica.Altele usoare,nu cer intreruperea tratamentului: cianoza, leucopenia usoara, turburarile digestive,cefaleea

Bolile transmise de animale - Bovine

Bolile transmise de bovine la om sunt:
Bruceloza- prin contact cutanat, ingestie lactate
Antraxul (carbunele) - se transmite de la bovine la om prin contact cutanat si inhalare
Febra Q- inhalare, muscatura de capuse
Listerioza - ingestie carne insuficient preparata termic
Rabia- muscatura
Taenia saginata- ingestie carne insuficient preparata termic
Tuberculoza bovina - ingestie lapte
Vaccina - mulsul vacilor

vineri, 25 noiembrie 2011

Eliminare sulfamidelor si interactiunile in organism- antibiotice- biochimie

Elimminarea sulfamidelor din organism e variabila in functie de sulfamida. In principiu cu cat sulfamida are o greutate moleculara mai mare, cu atat ea se elimina mai lent, ordinea de excretie fiind aceeasi ca si a absorbtiei, de exemplu,sulfadiazina,care se absoarbe mai lent se si elimina mai lent. Eliminarea e lenta pentru sulfanilamida, rapida si completa pentru sulfacetamida, foarte rapida pentru sulfatiazol.De aceea si dozele de intretinere se vor da la intervale apropiate (3-4 ore) pentru sulfatiazol, la 5-6 ore pentru sulfadiazina si chiar la 8 ore pentru sulfamerazina si irgafen. In orice caz, eliminarea unei doze se face completdupa 24 de ore cu exceptia sulfanilamidei. Eliminarea e accelerata prin cresterea diurezei (idratarea bolnavului) si alcalinizare. De asemenea, eliminarea e mai rapida la copii si mai lenta la batrani

Solubilitatea sulfamidelor si a fractiunii acetilate in umori, tesuturi si urina creste in raport cu alcalinitatea.Cum sangele si tesuturile au aproape un PH constant si invariabil,numai reactia urinara are practic importanta pentru solubilitatea sulfamidelor

Accidentele sulfamidoterapiei se datoresc:
- fenomenelor de intoleranta locala: durere la locul injectiei (solutii prea alcaline) necroze tisulare, arahnoidite (meningite chimice) in administrarea intrarahidiana.

- toxicitatii lor: in raport cu doza totala utilizata si cu felul sulfamidei (sulfamida cea mai toxica fiind sulfapiridina): cefalee, greata, varsaturi, cianoza prin methemoglobinemie, sulfhemoglobinemie, porfirinurie prin fotosensibilizare la ultravioletele spectrului solar (deci bolnavii sulfamidati sa se fereasca de expunerea la soare), corpusculi intrahematici,anemii hemolitice (mai ales dupa sulfone), anemii aplastice, insuficienta hepatica (icter), purpura,polinevrite, turburari psihice (encefaloza,mai ales cu metilsulfatiazol, mergand pana lapsioze), nefroza acuta difuza. Sulfamidele greu resorbabile de tip intestinal nu dau fenomene toxice, cu exceptia sulfaguadinei, care se resoarbe mai mult cca 20-30% si care e mai toxica

- Sensibilizarii la sulfamida aparand dupa un timp de latenta la cei  ce n-au mai luat sulfamide sau imediat la cei deja sensibilizati : febra medicamentoasa poate da nastere la greseli de diagnostic (in caz ca e vorba de o febra de sensibilizare, suprimarea sulfamidei duce la disparitia febrei),eruptii scarlatiniforme, urticarie, etc. ocazioneaza deasemenea greseli de diagnostic,de exemplucazul anginei streptococice tratate cu sulfamida si cu eruptie scarlatiniforma (e scarlatinsa sau angina cu eruptie sulfamidica?) , eritem nodos (specific sulfatiazolului), dermatite de conctact mai ales prin aplicatii locale, conjuctivita (sulfatiazol), agranulocitoze (inhibitie alergica a maturatiei leucocitare), etc. Sensibilizarea fata de sulfamide poate fi globala sau specifica (de exemplu numai pentru sulfatiazol). Pentru detectarea sensibilizarii cutanate, se face o intradermoreactie cu o solutie diluata din sulfamida incriminata sau vom repeta administrarea,care, in cazulsensibilizarii, provoaca reaparitia fenomenelor. Sulfamida cea mai sensibilizata e metil sulfatiazolul. E greu de facut totdeauna o distinctie neta intre accidentele toxice si cele prin sensibilizare de exemplu agranulocitoza . Sensibilizarea la sulfamide poate fi transmisa pasiv, prin transfuzii, ser de convalescent.etc.

- Accidente mecanice prin precipitarea in urina a sulfamidei libere sau mai ales a fractiunii acetilate putin solubile (hipersaturatie urinara), cu depunere de cristalemicroscopice in urina acida, hematurie, colici nefretice,  oligurie mergand pana la anurie. La acesti bolnavi vom gasi in sedimentul urinar ca semnal de alarma eritrocite si cristale frecvente de sulfamide. Sulfamidele cu cea mai mare tendinta la precipitare urinara sunt sulfadiazina si sulfguanidina (aceasta desi absoarbedoar 20-30% , fractiunea absorbita e insa foarte putin solubila).Pericolul accidentelor urinare e mai mare la bolnavii deshidratati, oligurici (holera, dizenterie)

- efecte de avitaminoza prin sterilizarea continutului florei intestinale care sintetizeaza vitaminele din complexul B2 (Riboflavina, acid folic, acid nicotinic ) si vitamina K.

- in aplicatii locale pe plagi,dupa administrari prea prelungite, sulfamidele pot intarzia cicatrizarea plagii.

Vezi si postarea cu modul de actiune al sulfamidelor  http://fiisanatos.blogspot.com/2011/11/modul-de-actiune-al-sulfamidelor.html
Pentru alte informatii despre antibiotice actionati tagul ”antibiotice”

Modul de actiune al sulfamidelor - biochimie - antibiotice

Modul de actiune a sulfamidelor.
Sulfamidele sunt substante bacteriostatice (substante care pot opri dezvoltarea bacteriilor) nu bactericide ((Preparat, substanță) care omoară bacteriile) Ele actioneaza doar asupra bacteriilor in faza cea mai activa a metabolismului micorbian (faza logaritmica de diviziune a bacteriilor) De aceea ele au un timp de latenta pana la instalarea actiunii lor terapeutice (cu exceptia marfanilului). Bacteria trebuie sa se fi divizat de un numar de ori inainte ca sulfamida sa-si poata exercita actiunea ei bacteriostatica. De aceea timpul de latenta a sulfamidelor variaza in raport cu viteza de multiplicare a bacteriilor: scurt cateva ore pentru bacteriile care se multiplica repede, ceva mai lung pentru bacteriile care se multiplica mai lent si lung cateva saptamani pentru instalarea actiunii sulfonelor in tuberculoza (bacilul Koch se multiplica foarte incet). Actiunea bacteriostatica a sulfamidelor se datoreste faptului ca ele se substituie acidului paraaminobenzoic, care e un factor esential de crestere pentru microbi (coferment facand parte din complexul vitaminelor B2) si pe care germenii sulfamidosensibili nu-l pot sintetiza. Prin aceasta substituire se blocheaza sistemele enzimatice bacteriene care in mod normal utilizeaza  A.P.A.B. astfel devine imposibil multiplicarea bacteriilor. Ipoteza aceasta a plecat de la observatia asemanarii de structura dintre sulfamida si A.P.A.B

Afinitatea bacteriana pentru APAB e insa mult mai mare decat pentru sulfamida, de aceea sulfamidele, pentru a fi bacteriostatice, trebuie sa prezinte o concentratie sanguina inainta. Bacteriile care pot sintetiza singure APAB sunt de aceea sulfamidorezistente. Coeficientul de substituire pentru APAB al diferitelor sulfamide e variabil si de el depinde sfera mai larga si mai redusa de activitate a diverselor sulfamide. Cu alte cuvinte o sulfamida e cu atat mai activa si cu o sfera bacteriostatica mai larga cu cat coeficientul ei de substituire in locul acidului  paraaminobenzoic e mai mare. Intrand in concurenta cu APAB numai fractiunea ionizata asulfamidelor,activitatea acestor substante va fi cu atat mai mare, cu cat ele au un grad mai mare de disociatie ionica: de exemplu sulfatiazolul (cu grad mare de disociatie ionica) e mai activ decat sulfanilamida.
Nu exista insa o specificatie a anumitor sulfamide pentru anumiti germeni: cu cat o sulfamida e mai activa, cu atat are o sfera bacteriostatica mai larga; intrucat priveste germenii, ei sunt mai sensibili sau mai rezistenti, dupa cum pot sau nu sa sintetizeze APAB si dupa cum au nevoie pentru multiplicarea lor de o cantitate mai mica sau mai mare de APAB.

miercuri, 23 noiembrie 2011

Antibiotice - Sulfamide - biochimie

Absorbtia sulfamidelor- pe cale orala se obsorb in general repede din tubul digestiv, atingand in 1-2 ore nivelul sanguin util, cu exceptia sulfamidelor greu solubile si deci neabsorbabile,cu actiune in intestin: sulfaguanidina (absorbtie doar 30-50%), sulfasuccidina (absorbtie 5%) sulfaftalina (5%) formosul, fatiazolul (absorbtia cea mai mica,neglijabila)
Aceste sulfamide intestinale raman neresorbite in cea mai mare parte in tubul digestiv,atingand concentratii intestinale inalte.
In general sulfamidele se resorb aproape complet (80-95%) in intestinul subtire asa ca foarte putin mai ajung in intestinul gros cu exceptia cazurilor cand exista diaree.

Viteza de resorbtie a diferitelor tipuri de sulfamide e si ea diferita:
sulfadiazina se resoarbe incet
sulfatiazolii si sulfacetamina se resorb rapid
sulfapiridina are oresorbtie neregulata

Sulfamilamid pentru streptococ
Sulfacetamid pentru streptococ, gonococ
Sulfapiridin pentru streptococ, gonococ, pneunococ
Sulfatiazol si sulfadiazin pentru strptococ, gonococ, pneunococ, B dizentireci stafilococ

Absorbtia sulfamidelor pe cale rectala e minima sub forma de supozitoare (doar 1-2%) e insa mult mai buna sub forma de  clisma picatura cu picatura sau clisma inalta cu suspensii de pudra de sulfamida (60-70%) absorbtie De exemplu 5grame la 500 cc apa,timp de 2 ore,de2 ori/zi. In acest caz vom mari dozele cu 25% fata de administrarea orala

Absorbtia sulfamidelor prin aerosoli depinde ca si la antibiotice de marimea particulelor vaporizate.Cu cat sunt mai fine cu atat patrund in alveolele mai produnde si absorbtia transalveolara e mai rapida si mai completa

Introducerea parentala (intramuscular, intravenos) produce o resorbtie rapida si totala.
Absorbtia in implicatii locale (prin piele,plagi etc.) depinde mai ales de solubilitatea si concentratia locala a sulfamidei.

Absorbtia la nivelul seroaselor (pleura sinoviala)e buna si in raport cu suprafata de absorbtie, vascularizatia si solubilitatea substantei,si e stanjenita de false membrane, tesut necrozat,fibroza.

Concentratia sanguina a sulfamidelor conditioneaza actiunea lor bacteriostatica, dat fiind ca infectiile bacteriene sunt in genere extracelulare,sanguine.

Concentratia sanguina depinde de felul sulfamidei, de doza initiala si de dozele de intretinere, de calea de administrare, de viteza de absorbtie si ritmul de eliminare,de procesul de inactivitate (acetilare a sulfamidei)
Pentru a obtine cat mai rapid concentratia sanguina utila, vom da o doza initiala de atac care sa cuprinda 1/4 -1/3 din doza totala zilnica.Pentru mentinerea unei concentratii sanguine utile vom tine seama de viteza de eliminare a sulfamidelor,sulfatiazolul (eliminarea rapida) trebuie administrat la un interval de 3-4 ore, sulfadiazina la 5-6 ore,sulfametazina la 6-8ore, irgafenul la 6-8 ore. Unele sulfamide dau o concentratie sanguina inalta printr-o eliminare mai lenta,altele printr-o difuziune mai redusa in tesuturi.

Difuziunea sulfamidelor in  tesuturi se face usor cu exceptia irgafenului (greutate moleculara mare deci difuziune redusa).Sulfamidele trec bine prin placenta,in lichidul cefalorahidian si lapte. In focarele supurative incapsulate, difuziunea e mai slaba, din cauza irigatiei insuficiente a tesuturilor modificate

Metabolismul sulfamidelor- sulfamidele se elimina din organism in cea mai mare parte prin urina,sub forma libera sau conjugata in special acetilata,la nivelul ficatului, prin cuplare cu un grup de acetil CH3CO - in locul unui  din grupul amina (azotul N4)
Cantitatatea sulfamidei conjugate in sange e de cca 20% iar in urina de 25-60%  variind cu tipul de sulfamida. Astfel sulfapiridina se acetileaza intr-un procent ridicat 50-60%, sulfaguadina, diazina, merazina si tiazolul 25-35%, iar sulfacetamida cel mai putin. Conjugarea, acetilarea sulfamidelor are 3 efecte importante: inactivarea sulfamidei prin acetilare, marirea toxicitatii si eliminarea mai rapida cu scaderea solubilitatii urinare (accidente urinare). O sulfamida este cu atat mai buna cu cat se acetileaza mai putin in organism. De aceea sulfacetamida si sulfamidoizoxazolul care se elimina aproape in intregime in forma activa neacetilata, isi pastreaza in urina toata activitatea bacteriostatica

marți, 22 noiembrie 2011

Ce sunt antibioticele?

Chimioterapia antimicrobiana cuprindesubstante bacteriostatice care produc oprirea inmultirii germenilor si substante bactericide care omoara microbii fara insa ca, in doze terapeutice, sa lezeze si celulele tesuturilor gazda.
Deosebirea dintre chimioterapice si antiseptice este ca pe candcimioterapicele actioneaza asupra metabolismului celular numai in prezenta unor medii nutritive, antisepticele sterilizeaza prin simpla denaturare a proteinelor chiar in apa sau in mediu salin.

Antibioticele propiuzise sunt substante de metabolism al unor microorganisme cu actiune impiedicatoare sau distrugatoare asupra altor microorganisme
Se pastreaza inca diferenta intre chimioterapice (sulfamide, nitrofuran, tiosemicarbazone) obtinute prin sinteza chimica si antibiotice propriuzise obtinute prin culturi de bacterili,actinomicete sau mucegaiuri.. Aceasta diferenta tinde sa se stearga,multe antibiotice nu se mai obtin prin cultura ci sunt sintetizate chimic in laboratoare.

Numarul antibioticelor propiuzise devine pe zi ce trece mai mare,vom aninti pe cele principale intrate in terapeutica.
Antibiotice se obtin din mucegaiuri cum este penicilina
Antibiotice obtinute din actiomicete precum streptomices avem streptomicina, cloromicetina, aureomicina, terramicina
Antibiotice izolate din bacterii Gram, pozitive, aerobe, sporogene avem: bacitracina, gramicidina, polimixina

Antibioticele au unele proprietati comune. Aproape toate sunt in practica bacteriostatice sau bactericide in raport si cu doza administrata.
Fata de germenii sensibili si in concentratii suficiente,optime, penicilina si streptomicina sunt bactericide,cloromcetina, aureomicina si terramicina sunt bacteriostatce.

Scurt istoric al chimioterapiei antiinfectioase

Chimioterapia antiinfectioasa a capatat un continut mai extins o data cu lucrarile lui Erlic in tripanosomianoze si sifilis. Primile observatii  asupra antagonismului microbian au fost facute de Pasteur, Mecinicov, Babes.
Chimioterapia antiinfectioasa, pe baze stiintifice, a inceput prin utilizarea in 1935 a sulfamidelor (prontosil) in infectiile cu streptococi. Ulterior a fost descoperita penicilina, prin obserbarea efectului de inhibitie a unui penicilinium asupra dezvoltarii coloniilor de stafilococ. Datorita acestei observatii au inceput apoi cercetari asupra organismelor antagoniste, studiindu-se diferite tulpini de penicilii, aspergili, actinomicete. .

Aportul savantilor sovietici (elrmolieva, Gauze, Brajnicova) in studiul antiobiticelor a fost considerabil prin crearea penicilinei crustozin si a gramicidinei

duminică, 20 noiembrie 2011

Interactiunea vitaminei A cu celelalte elemente in cadrul alimentatiei (biochimie)

Interactiunea vitaminei  A cu celelalte elemente in cadrul alimentatiei (biochimie)

  • Vitamina E  (tocoferolul) protejeaza vitamina A de oxidare atat in intestine  cat si in tesuturi. Daca aveti carenta de vitamina E, nu veti putea asimila nici cantitatea necesara de vitamina A, aceste 2 vitamine trebuiesc administrate in tandem
  • Deficitul zincului poate cauza diminuarea transformarii vitaminei A in forma activa, intrucat organismul in cazul deficitului de zinc nu poate forma molecula de proteina care transporta vitamina A prin peretii intestinelor in sange, tesuturile  vor  duce lipsa de vitamina A. Acesti 2 componenti depind unul de altul: vitamina A faciliteaza asimilarea zincului, iar  zincul asimilarea vitaminei A
  • Uleiul mineral, care poate fi intrebuintat uneori in calitate de purgativ, dizolva substantele liposolubile (vitamina A si carotenul) fiind dizolvate in ulei mineral, de unde organismul nu le poate extrage vitaminele acestea trec prin intestine neasimilandu-se. Astfel intrebuintarea permanenta a uleiului mineral poate cauza deficitul vitaminei A
  • Pentru asmilarea vitaminei A este necesara prezenta in alimente a grasimilor si proteinelor. Diferenta dintre uleiul alimentar si cel mineral consta in faptul ca organismul poate asimila uleiul alimentar impreuna cu vitamina A, dizolvata in el dar nu-l poate asimila pe cel mineral

Simptomele  insuficientei vitaminei A: acnee, par uscat si mat, piele desidratata, oboseala, crestere lenta, insomnie, solzi pe pielea palemelor si a talpii, privirea se adapteaza greu la intuneric, uscaciune oculara, uscaciune in gat

Antibiotice

Pentru aplicarea corecta a tratamentului cimioterapeutic si antibiotic, pentru a obtine rezultate maxime si pentru evitarea erorilor grave care pot fi extrem de grave pentru pacient, trebuie ca medicul care le prescrie  sa posede cunostinte despre:
1. identificarea clara a agentului patogen, localizare, viteza de multiplicare a virusului sau a bacteriei si sensibilitatea la chimioterapie

2.farmacologia, toxicologia si aspectul bacteriostatic al substantelor medicamentoase si antibiotice

Aceslasi lucru se poate stabili si in cazul ceaiurilor pentru ca multe contin difeite tipuri de substante identificate in laborator

In rest pacientul trebuie sa fie constient ca tratamentul trebuie instituit timpuriu, pe cat posibil inaintea producerii unor leziuni anatomopatologice ireversibile.

Daca s-au format leziuni necrotice,de mortificare tisulara sau puroi, ele se vindeca mai incet  si de cele mai multe ori numai dupa un tratament local, in unele cazuri chirurgical, la care se asociaza tratamentul general cu bacteriostatice si antibiotice. Biterul suedez datorita concentratiei de alcool in volum in combinatie cu sucurile bogate in substante a diferitelor plante au puterea de a neutraliza focarele purulente

cititi si celalt post pe aceasta tematica http://fiisanatos.blogspot.com/2011/10/bolile-infectioase.html

Vitamina B1

Vitamina B1
Este o vitamina solubila in apa (hidrosolubila)
Cea mai mare parte a tiaminei din alimente  se pierde prin fierbere. Deificitul acestei vitamine  poate provoca una dintre avitaminozele clasice -beri-beri
Surse alimentare: bobul, graunte si seminte, carne (indeosebi de porc), ficat, drojdie de bere alune
Functii in organism: tiamina participa in calitate de coenzima in metabolismul proteinelor, grasimilor si al carbohidratilor la producerea energiei. Aceasta vitamina este necesara pentru copierea materialului genetic care se transmite de la o celula la alta in timpul inmultirii celulelor . Vitamina B1 este necesara pentru transmiterea impulsurilor nervoase

Interactiuni (biochimice): pentru a aduce tiamina in stare activa este nevoie de o cantitate corespunzatoare de magneziu. Intrebuintarea zaharului, alcoolului si tutunului diminueaza rezervele de vitamina B1 a organismului

Simptomele  insuficientei : pierderea poftei de mancare, hipotomie intestinala, coordonarea proasta a miscarilor, depresie emotionala sau mentala,astenie, iratibilitate, slbirea memoriei, slabirea muchilor sau extenuarea, nervozitate , insensibilitate  sau arsuri in maini si picioare, pragul de sensibilitate redus la durere, gafait si endemul mainilor si al picioarelor. Sindromul clasic al insuficientei se numeste beri-beri
Simptomele supradozarii: necunoscute
Vitamina se elimina repede, practic nu exista riscul intoxicarii, daca este administrata intern. Fiti totusi atenti la alte cai de administare, intrucat injectiile de tiamina pot provoca o reactie alergica mortala.

vineri, 18 noiembrie 2011

Vitamina B2 - riboflavina

Vitamina B2 - riboflavina

Este o vitamina hidrosolubila (solubila in apa)
Aceasta vitamina se distruge la temperaturi inalte si la lumina, putem pierde o cantitate importanta de riboflavina pastrand alimentele in pungi transparente sau uscandu-le la soare. Aceasta vitamina coloreaza urina in galben intens

Surse alimentare: se gaseste in produsele proteice de provenienta animala- oua, carne, peste, pasari de casa, ficat si lactate. Brocoli, radacinoasele,sparangelul si spanacul

Functii in organism: riboflavina sau vitamina B2 participa in organism in calitate de coenzima in reactiile de oxidare- reducere si este necesara pentru transformarea triptofanului in acid nicotinic si pentru transformarea si activarea unui sir de vitamine cum ar fi piridoxina, acidul folic, vitamina K. Ea este necesara in metabolismul grasimilor si pentru sinteza corticosteroizilor, globulelor rosii ale sangelui si glicogenului

Interactiuni biochimice: lumina solara distruge riboflavina. Riboflavina contribuie la asimilarea, mobilizarea si pastrarea fierului. Munca fizica si efortul sporesc necesarul de riboflavina in organism, dar anumiti parametri  cantitativi n-au fost stabiliti. Tiroidina intesifica transformarea rioflavinei in coenzime active. Aldactonul (substanta care scade tensiunea arteriala)de asemenea, sporeste transformarea riboflavinei in forme coenzimatice. Spironolactona (antagonistaaldosteronului,folosit in acelasi scop) blocheaza aceasta trasformare. Clorpromazina (folosita contra depresiilor si psihozelor) inhiba transformarea riboflavinei intr-una dintre formele sale de coenzime. Acidul boric sporeste pierderea riboflavinei

Simptomele  insuficientei:  alopecie (caderea abundenta a parului), depresia, lezarea mucoasei bucale , exulceratia comisurilor bucale si glosita (limba rosie, neteda, extrasensibila), demartita seboreica cu solzi in regiunea nasului, gurii si pe tot corpul, in special prurit senzatii de usturime pe organele  genitale, fotosensibilitatea ochilor, obnubilarea vizuala si chiar formarea cataractei, ameteala
Simptele supradozarii necunoscute, considerata o vitamina inofensiva

miercuri, 16 noiembrie 2011

Anemia

Descrierea maladiei:  atunci cand cantitatea celulelor rosii ale sangelui (eritrocite) scade sub limita normala,vorbim despre anemie. Pacienii bolnavi de anemie obosesc repede,au pulsul  ridicat,accelerat sau neregulat,dispnee, de abia puteti respira cand urcati scarile,mergeti pejos sau depuneti vreun efort. Reducerea eritrocitelor poate fi urmare a unei hemoragii sau afectarii distrugerii ori producerii lor in cantitati insuficiente in organism. Exista multe tipuri de anemie dar la baza acestor tipuri sta in general alimentatia care este saraca in feir,acid folic sau vitamina B12 ori din care lipsesc toate elementele mentionate

Preparate recomandate
Deficitul acidului folic provoaca in mod obligatoriu anemie, in timpul careia se produc eritrocite mai mari dar in cantitati mai mici (anemie megaloblastica) Tratamentul adecvat restabileste  atat marimea eritrocitelor cat si numarul lor. Suplimentarea acidului folic in alimentatie poate fi utila persoanelor care sufera de anemie drepanocitara (o forma ereditara de anemie  raspandita dupa toate aparentele mai frecvent in randul populatiei negroide) sau chiar anemie  hipogenerativa sau aplastica (situatie in care viata este pusa in pericol intrucat maduva osoasa inceteaza producerea eritrocitelor ) in acest caz administrati 2,5 mg de acid folic zilnic.
In cazul in care consumati acid folic verificati in mod obligatoriu nivelul vitaminei B12 in sange.Acidul  folic datorita efectelor pozitive asupra senzatiei de sanatate poate masca lipsa vitainei B12de aceea este obligatoriu sa controlati si aceatsa vitamina pentru ca lipsa ei este la fel de responsabila de starile anemice.


Deficitul riboflavinei poate cauza o anemie in care cantitatea de eritrocite sa fie insuficienta, dar ele sa aiba forma marimea si culoarea normala. Incepeti tratamentul cu doza  zilnica de 20-30mg. Dupa 3-6 saptamani de administrarea a riboflavinei, rugati medicul care va trateaza sa mai verifice o data cantitatea eritrocitelor . Daca dupa acest tratament nu aveti efectul scontat e posibil sa aveti o alta cauza a anemiei

Insuficienta tiamninei: provoaca o anemie caracterizta de o cantitate mica de eritrocite mari. Prescrierea tiaminei  pentru completarea insuficientei contribuie la tratarea acestui tip de anemie. Daca anemia cu eritrocitele mari nu se trareaza cu vitaminaB12 sau acid folic ea poate fi cauzata de carenta tiaminei. Administrati 20mg de tiamina zilnic pe parcursul a 3-6 saptamani, iar apoi faceti analiza sangelui pentru verificarea starii si cantitatii eritrocitelor

Printre multiplele dereglari cauzate de deficitul vitaminei A, primele care apar sunt legate de producerea emoglobinei (pigmentul cu continut de fier al celulelor rosii ale sangelui care transporta oxigen). In cazul insuficientei hemoglobinei, organismul nu poate produce eritrocite de marime si in cantitati normale, din aceasta cauza se instaleaza anemia. Atentie la supradozajul cu vitamina A care poate provoca intoxicatii cu aceasta vitamina. Organismul este capabil sa-si produca singur vitamina A din beta-carotenul morcovilor

Carenta vitaminei B6 poate provoca uneori o anemie caracterizata de eritrocite mici, de un rosu pal, foarte asemanatoare cu cele intalnite in cazul persoanelor cu deficit de fier. Administrarea vitaminei B6 actioneaza benefic asupra celor care sufera de anemie drepanocitara (amelioreaza starea febrila si imbunatateste formula sangelui). In acest caz consumati 50-100mg devitamina B6/zi

Deficitul vitaminei B12
Are drept consecinta un deficit foarte cunoscut de anemie numita anemie pernicioasa  (maligna) in timpul careia se produc cantitati insuficiente de eritrocite, insa de dimensiuni mari. Simptome ale anemiei: slabiciune profunda,  surmenare si judecata confuza sunt insotite de o forma proasta a sangelui

Vitamina C: creste capacitatea de asimilare a fierului daca o consumati in cantitate insuficienta, aceasta poate contribui la dezvoltarea anemiei caracterizata de eitrocite mici si de culoare pala. Administrati zilnic o cantitate de cel putin 500mg vitamina C.

Vitamina E face eritrocitele sa fie mai putin sensibile si fragile in cazul unei anemii ereditare

In literatura medicala de specialitate sunt prezentate cazuri de anemie caracterizate de prezenta de eritrocite mici provocate de insuficienta de cupru ,tabloul clinic fiind identic cu deficitul de fier. Insuficienta acestor elemete sunt provocatoare de hemoragii. Pigmentul rosu emoglobina are functia de transportator al oxigenului, organismul are nevoie atat de fier cat si de cupru. Eritrocitele devin mici si de culoare pala din cauza cantitatii reduse de hemoglobina, insuficienta pentru a le face normale de culoare rosu-aprins/
In cazul alimentatie normale deficitul de curpu este rareori intalnit. Insa unele produse care provoaca diareea sau reduc capacitatea de asimilare a hranei, pot contribui la scaderea nivelului cuprului in organism, intrucat contin anumite elemente care pot concura cu cuprul pentru asimilare. Asimilarea zincului sub forma ionica (sub forma de sare simpla anorganica) poate provoca un astfel de deficit de cupru, in timp ce administrarea zincului   sub forma de complex nu are astfel de consecinte.
Administrarea cantitatilor prea mari de cupru poate de asemenea provoca complicatii, indeosebi la persoanele care sufera de boala Wilson-Konovalov (distrofie hepatocerebrala) in cazul careia acumularea cuprului in organism are loc prea repede

Fierul: elementul a carui insuficienta provoaca anemia intalnita mai frecvent la femeile de varsta reproductiva decat la barbati. Cauza aparitiei acestei anemii este pierderea lunara a sangelului menstrual in consecinta a fierului. In cazul acestei maladii eritrocitele sunt mici  si de culoare pala in acest caz consumati zilnic intre 20-30 mg de glicinat de fier impreuna cu vitaminele A,C,E, si o cantitate adecvata de curpru

La persoanele care sufera de anemie depanocitara se  inregistreaza deseori un nivel scazut al zincului. Nu administrati zinc sub forma ionica pentru ca poate provoca deficitul altor elemente.

Preparate contrindicate: Laptele desi este util poate provoca unor persoane  simptome nefavorabile. La copii anemia poate aparea datorita intolerantei la laptele de vaca, in tractul gastrointestinal au loc pierderi de sange putin abudente dar permanente care pot fi depistate in fecale. Laptele matern nu provoaca o astfel de intoleranta
Abuzul de medicamente pentru reducerea aciditatii in stomac cum sunt cele pentru tratamentul ulcerului gastric poate provoca insuficienta sucului gastric iar in cazul aciditatii reduse in stomac nu puteti asimila fierul in cantitati suficiente.

marți, 15 noiembrie 2011

Alergia alimentara

Alergiile alimentare pot aparea sub forma de afectiuni ale pielii (uticarie, endem sau eruptie), nasului sau sinusului paranazal (secretii nazale, lacrimi guturai) tractului gastrintestinal (spasm,diaree sau constipatie) sistemului sceletomuscular (dureri in articulatii si reducerea flexibilitatii) sau capului (dureri de cap,depresie,excitatie, somnolenta, insomnie sau irascibilitate). Manifestarile pot fi diferite. In cazul alimentelor cu ingredienti diversificati este mai greu sa identificati substantele alergene si de aceea uneori necesita timp si teste. Daca suspectati un anumit produs scoateti-l din alimentatie impreuna cu substantele pe care le contine. Daca dupa 4 saptamani simptomele nu dispar inseamna ca nu alimentul respectiv este cauza.

Vitaminele,calciul si molibdenul sunt sbstante adjuvante pentru mai multe informatii despre tratament http://fiisanatos.blogspot.com/2011/11/alergia-si-deficitul-de-vitamine-si.html

Alergia si deficitul de vitamine si minerale

Grupul de alergii cuprinde: febra de fan, (senzatii de arasura oculara, guturai, cauzate de prezenta polenului sau a mucegaiului) eczema alergica (pielea inflamata, rosie, solzoasa, alergiile alimentare si polenice), astmul alergic (respiratia ingreunata datorata substantelor inspirate la care este sensibil organismul) reactia anafilactica (reactia extrema la alergeni, punand in pericol viata, urmata deeruptii tumefiere, respiratie ingreunata si in sfarsit de un soc- denumirea medicala a colapsului situatie in care tensiunea arteriala scade mai jos de nivelul minim necesar pentru intretinerea vietii)

Simptomele alergice sunt declansate de dereglarile de identificare ale sistemului imunitar. Sistemele de protectie, cand actioneaza normal, ne protejeaza de corpi straini.  Corp strain este considerat este considerat tot ce vine din exterior: bacterii,virusi si ciuperci care incearca sa ne molipseasca sau una dintre celulele noastre doreste sa creasca si sa devina canceroasa, sau substante de provenienta straina cum sunt medicamentele, polenul si sporii mucegaiului.
Majoritatea dintre noi avem un sistem imunitar care ne ajuta sa traim ”in pace” cu natura inconjuratoare, si din aeasta cauza nu reactionam  cu lacrimi, guturai si eruptii la polenul sau perisorii din blana pisicilor. Unii insa au un sistem imunitar extrem de sensibil,care lupta intens in cazul invaziei substantelor din exterior.In urma acestor  batalii,suferindul alergic manifesta diferite simptome maladive. Principalul vinovat de aceste simptome este substanta numita histamina, formata de un anumit tip de luptatori imuni, mastocitele. Iata din ce cauza antihistaminele- alte substante care stopeaza producerea histaminei de catre mastocite - contribuie la ameliorarea reactiilor alergice.

Preparate recomandate in  cazul alergiilor:
Acidul nicotinic si derivata lui nicotiamida opresc producerea histaminei de catre mastocite.  Acidul nicotinic contribuie la reducerea gravitatii reactiei alergice. Pentru ca administrarea nicotiamidei intramuscular este un tratament anevoios la domiciliu puteti opta pentru tratament oral cu 200-300 mg de nicotiamida pe parcursul unei luni

Acidul pantotenic amelioreaza guturaiul alergic si infundarea nasului. Incepeti cu o doza de 100mg seara. Primelesimptome favorabile pot aparea la15-30 minute de la administrare. Daca vitamina accentueaza simptomele atunci puteti creste doza pana la 250mg o data sau de 2 ori/zi

Ciacobalomina: actioneaza benefic in cazul astmului alergic, eruptiilor cronice si sensibilitatii la sulfide (prezente in galbenusul de ou si unele vinuri) Administrati ciancobalamina oral sau sub forma de injectii, in doze de 500mg/zi timp de 4 saptamani, in vederea atenuarii simptomelor alergice.

Unele simptome alergice sezoniere pot fi ameliorate cu vitaminaC (acidul ascorbic) si in acelasi timp va protejeaza impotriva reactiilor anafilactice

Vitamina E- are si ea unele calitati antihistaminice

Insuficienta calciului si a magneziului poate simptomele astmatice alergice,exista o stransa legatura intre nivelul calciului si magneziului in reactiile alergice

Molibdenul este un microelement este necesar pentru dezintoxicare in cazul sulfitilor iar insuficienta lui este specifica la persoanele sensibile la sulfiti

Deficictul zincului agraveaza starea sanatatii cu sensibilitate chimica ridicata. Administrarea zincului pentru compesarea deficitului contrinuie la reducerea histaminei (impidicarea producerii ei de catre mastocite)

Alte substante:  bioflanoizi (cautati ceaiurile care contin aceste substante)  cuarcetina, acidul olenic, linoleic, untura de peste

Preparate contraindicate: doar cele pe care le suspectati a avea efecte negative

luni, 14 noiembrie 2011

Alcoolismul

Pe termen lung consumul de alcool poate cauza deteriorarea sau chiar distrugerea ficatului si a celulelor nervoase, dereglarea metabolismului si depresiile. Aparitia majoritatii simptomelor generate de alcolismul cronic sunt consecinte ale dereglarii metabolismului
Care sunt substantele care contribuie la reducerea actiunii toxice a alcoolului si la diminuarea consumului lui


In cazul abuzului de alcool deficitul vitaminei A si al zincului are consecinta un sir intreg de dereglari cum sunt ”orbul gainii” dereglarea functiilor sexuale pierderea simtului gustativ si olfactiv. Combaterea deficitului acestor substanteva contribui la inlaturarea simptomelor generate de insuficienta lor

Abuzul de alcool poate provoca si deficienta vitaminelor din grupul B(indeosebi a tiaminei,piridoxinei, acidului folic, vitaminei B12) Insuficienta vitaminelor din grupul B are drept consecinta un sir lung de afectiuni ale proceselor schimbului energetic in organism. Administrati vitaminele la sfatul medicului administrate pe cale injectabila pentru a evita asimilarea lor in tractul intestinal datorita consumului de alcool

In cazul alcoolismului cronic cantitatea de vitamina PP din sange se poate diminua ceea ce conduce la dereglari psihice (pierderea simtului orientarii, alienarea si altele)
Consumati alimente bogate in aceasta vitamina si la sfatul medicului administrarea suplimentara

Vitamina C contribuie la neutralizarea si eliminarea alcoolului din organism si reduce riscul de imbolnavire a ficatului in urma consumului de alcool
Atentie si la celelalte elemete cum sunt: vitamina E,zinc, seleniu, magneziu, glutamina,triptofanul, carnitina, acizi grasi esentiali

Alimente contraindicate: cele bogate in zahar si amidon pur. De asemenea de evitat administrarea vitaminei A care poate conduce uneori la distrugerea ficatului

Afectiunile autoimune

Sistemul  de aparare al organismului - sistemul imunitar- are rolul de a apara organismul de infectiile virale, bacteriene sau micotice din mediul exterior, de celulele canceroase ale propriului organism si de tot ce este considerat corp strain organismului. Aparatorii nostri imuni ”celulele ucigase” de obicei sunt in stare sa deosebeasca ce este al organismului de ceea ce este strain,  in ultimul caz atacand si distrugand. Acesti aparatori recunosc ceea ce apartine organismului dupa semnele proteice (”etichete”)  de pe suprafata fiecarei celule. Celulele straine neavand aceste semne pe suprafata lor sunt atacate de aparatori. In tot cazul asa ar trebui sa decurga lucrurile, dar uneori semnele proteice de la suprafata celulelor se schimba si sistemul imunitar incepe sa comita erori. Fiind incapabili sa identifice aceste celule, aparatorii vor incepe sa atace tesuturile propriului corp  de parca ar fi ”straine” In acest caz apar bolile autoimune (indreptate impotriva propriului organism) lupus eritematos, scleroza diseminata, artrita reumatoida, sclerodermia, diferite miopatii si procese degenerative musculare si psihice. Intrucat terapia cu vitamine si microelemente este foarte asemanatoare pentru toate aceste boli va propunem in continuare o descriere generala a metodelor de tratare.

Acizii grasi esentiali joaca cel mai important rol in ameliorararea simptomelor dereglarilor autoimune. Acizii grasi esentiali reduc durerea si inflamatia. Alcatuiti-va o dieta bazata pe acizi grasi esentiali iar ca suplimentare alcatuiti o combinatie de 240mg de acid linoleic si 960 mg de untura de peste. Poliena contine deja acid linoleic si untura de peste in proportia corecta. Sau capsule de ulei  enoteric,untura de peste si vitamina E.. Atentie pentru cei care sufera de diabet.Untura de peste destabilizeaza nivelul zaharului in sange deci administrati supravegheat

Vitamina C incetineste dereglarile autoimune si de aceea poate fi considerata utila. Vitamina C contribuie la producerea colagenului pe care organimul in cazul dereglarilor autoimune (indeosebi a sclerozei) il produce in exces. Administrati totusi o cantitate zilnica de vitamina C dar nu mai mare de 1000mg

Vitamina E este utila pentru pacientii care sufera de dereglari autoimune. O ameliorare esentiala se observa dupa o cura de 4-6 saptamani. Puteti incepe cu o doza zilnica de 100UI si sapatamanal sa o mariti cu o alta 100UI.  Urmariti nivelul tensiunii arteriale pentru orice eventualitate.Daca nu simtiti nici un rezultat dupa aceasta cura atunci nu are rost sa cresteti dozajul pana la 1600UI
Daca aveti tensiune arterialamarita adaugaraea unei cantitati mici de seleniu la doza zilnica de vitamina E va permite reducerea cantitatii de vitamina E. Eficacitatea acestui tratament se vede numai dupa 4-6 saptamani. Luati zilnic140mg  de seleniu sub formade selenit de sodiu sau aspartat de seleniu impreuna cu 100UI vitamina E sub forma de succinat d-alfa-tocoferol

Preparate contraindicate: alimentatia care contine cantitati cescute de grasimi saturate (indeosebi cele de provenienta animala) poate accelera evolutia acestor maladii si poate agrava simptomele lor.
Consumati zilnic 30%calorii sub forma de proteine slabe, 40% sub forma de carbohidrati saraci in glucoca si zahar , 20% sub forma de diferite grasimi nesaturate. Limitati consumul de grasimi saturate pana la 10% din cantitatea de calorii zilnice

Sistemul imunitar si preparatele contraindicate

Alimentele cu continut mare de zahar rafinat afecteaza sistemul imunitar prin faptul ca reduce atat capacitatea organismului de a produce anticorpii necesari pentru a se impotrivi infectiilor cat si capacitatea unor mijloace imune de protectie pentru a se lupta cu corpii straini.Eliminati din alimentatie a tuturor alimentelor care contin zahar
Atentie si la consumul de cafea!

duminică, 13 noiembrie 2011

Sistemul imunitar

Sistemul imunitar va protejeaza impotriva bacteriilor,virusurilor, ciuperci si tot ceea ce sistemul dvs imunitar va detecta ca fiind strain. Tot strain poate fi detectat si un organ transpantat, penicilina, alte medicamente,polenul florilor. Tot straine pot fi denumite si celulele propriului corp care au  fost dereglate si si-au pierdut caracteristicile astfel ca sistemul imunitar nu le mai recunoaste. La orice ora sistemul imunitar lupta impotriva a tot ceea ce este strain organismului si activeaza un proces de distrugere.
Sanatatea noastra depinde de starea sistemului imunitar. Fara un sistem imunitar sanatos capabil sa distruga dusmanii organismului suntem condamnati la moarte

Daca doriti sa aveti o sanatate de fier una dintre obiectivele dvs principale trebuie sa fie intarirea sistemului imunitar

Deficitul proteinelor alimentare afecteaza sistemul imunitar.Proteinele normale sub forma de carne alba,peste, pasare, albus de ou si lactate sunt accesibile practic tuturor.  Organismul trebuie sa obtine  zilnic cel putin 1,1g  de proteine nominale pentru fiecare kg al masei fara grasimi a corpului, pentru a construi si restabili tesuturile corpului si pentru a mentine in buna stare sistemul imunitar

Organismul obtine acizii grasi esentiali din  alimente si printr-un sir de reactii chimice, produse eicosanoide ”bune” si ”rele”. Actiunea eicosanoidelor  ”bune” este indreptata spre stimularea functiei imune, dar mai important este echilibrul intre eicosanoidele   ” bune” si cele ”rele”. Pentru deficienta de acid linoleic administrati untura de peste administrata de 1-3 ori/zi. Daca nu puteti face rost de untura de peste cautati in farmaciile naturiste ulei enoteric, care contine acid linoleic si untura de peste. Putetei obtine un subtituit eficient combinand capsule cu ulei enoteric,  capsule cu untura de peste si vitamina E. Administrati 500mg de ulei enoteric, 1000 mg de untura de peste si 200 UI de vitamina E de 1-3 ori /zi (atentie bolnavii dediabet: untura de peste destabilizeaza nivelul zaharului din  sange,daca apar neplaceri intrerupeti administrarea unturii de peste)

Deficitul vitaminei A afecteaza sistemul imunitar in cazul patrunderii in organism a proteinelor straine, iar administrarea acestei vitamine il restabilste. Administrarea vitaminei A in doze prea mari ,peste nevoile organismului poate crea intoxicatia insa daca organismul are nevoie de vitamina A o poate produce singur din beta-caroten

Vitaminele din grupul B contribuie la stimularea sistemului imunitar in perioadele stresului fizic,exemplu dupa o interventie chirurgicala sau traumatica. Daca nivelul acestor vitamine se reduce vertiginos se reduce mult capacitatea sistemului imunitar de a produce anticorpi
Deficitul acidului folic  reduce viteza de reactie a organismului la corpi straini. Administrati zilnic o doza de acid folic de minim 1g
Deficitul acidului pantotenic si riboflavinei incetineste producerea de catre organism a anticorpilor necesari in lupta cu infectiile.Administrati zilnic cate 100mg de acid pantotenic si 50mg riboflavina

Vitamina B6 (piridoxina) este necesara pentru a produce factori imuni in momentul in care se da semnalul recunoasterii corpilor straini in organism. Acesti factori imuni reproduc tiparele aflate in ganglionii limfatici, in maduva oaselor si in sange. In cazul necesitatii de protejare a organismului aceste tipare se reproduc foarte rapid invadand organismul cu copii identice pentru a opune rezistenta agresorului. Vitamina B6 contribuie la copierea sirului genetic care trebuie sa treaca de la orice celula imuna la copia ei.  Administrati zilnic doze de  25-50mg vitamina B6


Deficitul vitaminei B12:  poate slabi sistemul imunitar prin catevamodalitati.: incetineste  reactia mijloacelor de aparare la semnarul privitor  la starea patologica si aceste mijloace apar cu intaziere in zonele afectate de bacterii, virusi, etc. reduce viteza de reproducere a anticorpilor angajati in lupta contra infectiei , ceea ce duce la diminuarea sau chiar  disparitia capacitatii mijoacelor de aparareimuna de a distruge corpii straini ce au patruns in organism.Adminstrati suplimentar fata de doza prescrisa de vitamina C inca cel putin 500mg de vitamina de 2 ori/zi. Cercetatorii considera ca doza zilnica pentru adulti trebuie sa fie de 4-8 grame. In tot cazul se recomanda 1 gram/zi

Deficitul vitaminei E reduce capacitatea sistemului imunitar de a va proteja.Administrarea vitaminei intareste imunitatea fata de boala, la toate grupele de varsta insa ea este extrem de utila in special pentru pacientii de varsta inaintata. Atentie in cazul unor persoane vitamina E poate sa provoace cresterea tensiunii arteriale.. Pentru a evita acest inconveninet cresteti treptat administrarea de vitamina E in ceea ce priveste gramajul.

Deficitul selenului afecteaza sistemul imunitar si produce urmatoarele efecte: se reduce producerea anticorpilor destinati luptei cu infectia,se diminueaza capacitatea organismului de distrugere a corpilor straini infiltrati in organism si se reduce cantitatea celulelor care trimit impulsuri despre aparitia situatiei patologice pentru recrutarea  mijloacelor imune de protectie in organele atacate de corpi straini. Organismul are nevoie de seleniu pentru a produce glutationperoxidaza, un antioxidant natural propriu care distruge radicalii liberi si protejeaza tesuturile de impuritatea produselor chimice ale descompunerii  care apar drept consecinta a interactiunii mijloacelor imune  de protectie cu corpii straii . Nu abuzati de seleniu. Nucile de pecan sunt o sursa naturala bogata in seleniu (Nuca pecan. Originare din America de Nord, nucile pecan se pot manca proaspete sau prajite si se folosesc ca ingredient mai ales la deserturi. Ofera un continut bogat de potasiu, fosfor si mai scazut de magneziu, calciu, zinc, fier, seleniu. Contine, de asemenea, si vitamina A. Este un fruct oleaginos foarte bogat in lipide (72%) ceea ce explica valoarea sa energetica ridicata: 700 kcalorii la 100 g. Pe langa continutul bogat in lipide, nuca pecan contine un procent de proteine net superior fata de alte fructe (9,3%))

Deficitul fierului: reduce capacitatea de lupta amijloacelor imune cu corpii straini cati si capacitatea lor de inmultire atunci cand este nevoie de ele. Daca in urma probelor de sange s-a constatat deficitul de fier atunci trebuie sa consumati cacao sau sa administrati cate 20mg de glicinat de fier de doua ori pe zi sau daca nu puteti face rost de acest preparat consumati combinatia a 90 mg sulfat de fier cu 500 mg de vitamina C de 3 ori/zi. Daca nu aveti deficit de fier nu este necesar sa administrati preparatele lui nici macar in caz de orice eventualitate.Totusi consumati alimente bogate in fier pentru mentinerea rezervelor lui in organism.

Deficitul de zinc. Chiardaca nu aveti deficit de zinc administrarea suplimentara a preparatelor lui poate numai sa imbunatateasca capacitatea sistemului imunitar de a reactiona la interventiile straine. Administrati zincul sub forma de compus complex de exemplu picolinat sau asparat de zinc cate 20g zilnic. Atentie administrarea zincului sub forma ionica (nu sub forma de compus complex) poate provoca deficitul altor microelemente cum este cuprul din cauza concurentei lor in timpul asimilarii in intestin

Brusturul

Brusturul-o planta comuna si creste in locuri necultivate si este considerata a fi o simpla buriana.
Este folosit ca dezinfectant si antimicrobien. Este o planta bianuala si infloreste din iulie pana in septembrie.
Partea utilizata in tratamentele naturiste o reprezinta radacinile.

Actiune farmacologica: depurativ (proprietati diuretice si sudorifice),hipoglicemiant,coleretic- colagog,tonic capilar,dezinfectant.

Principiile active care ii dau calitatile tamaduitoare sunt sarurile de potasiu, inulina, uleiul volatil,acidul cafeic si vitaminile din complexul B.

In uz extern produsele naturale din Brustur stimuleaza cresterea părului si actioneaza antiseptic si astrigent. Uleiul de brustur este recomandat pentru masajul pielii capului fiind un stimulent eficient in cresterea parului

In timpuri vechi brusturul era folosit pentru curatirea sangelui si in tratamentul bolilor sexuale.
Este recomadat in ceaiurile care treaza diabetul zaharat si bolile in care pot fi valorificate calitatile lui diuretice si sudorifice.

Michal Bontemps ”radacina de brustur este unul din cei mai buni depurativi naturali,de aceea se utilizeaza cu succes impotriva dermatozelor, acnee, eczema, furunculoza, ” tratarea reumatismului, ori in cazuri de crestere a acidului uric in sange

Brusturele are si calitati hipoglicemiante de exceptie,ceea ce il recomanda in tratarea diabetului zaharat.
Este recomandat in tratarea afectiunilorhepato-renale, caci stimuleaza functiile renale si cutanate ale organismului

Decoctul de brustur este remediul indicat in tratarea colicii si calculozei biliare.
Curata sangele, elimina urina si transpiratia
In strctura sa brusturele contine substante antibiotice care il fac sa actioneze ca o adevarata ”penicilina”

Sub forma de ceai in tratamentul: intoxicatiilor, reumatism, dermatoze, calculi renali, guta, diabet, bronsite, constipatie, obezitate, poala  alba, cistita
Sub forma de praf in capsule: dermatoze, abcese,furuncule, eczeme, acnee, reumatism,diabet, eliminare de acid uric, boli epatice, constipatie, intoxicatii, celulta.

Eugen Giurgiu mentioneaza ca bruturul poate fi utilizat in : acnee, abces,afectiuni ale cavitatii bucale, ale cailor urinare, ale ficatului, intestinelor, stomacului,alopecie, bronsite, calculoza biliara, calculoza renala, cancer intern sau al pielii, celulita, colesterol in exces, diabet,eczeme,eliminarea toxinelor din corp,  laringite,febra,gripa, guta,furnculoza, hemoroizi,herpes, in tratamente cosmetice

Ceaiul de brusture:
3-4 linguri de radacini de brusture bine maruntite, lasate sa stea oparite timp de 30-40  de minute,cu 1 litru de apa clocotita.Acest ceai se bea in cursul unei zilesi va fi utilizat la tratarea bolilor de ficat,de rinichi si in diabet.Sub forma de comprese,ceaiul este indicat sa fie utilizat la tratarea acneelor, a eczemelor uscate si a disfunctiilor glandelor sudoripare

Ceaiul de brusture pentru tratarea diabetului zaharat
Infuzia se prepara din o lingura de radacini de brustur maruntite, oparite cu 250ml apa clocotita.Ceaiul se lasa la infuzat 15 minute. Se beau 2-3 cani de ceai neindulcit/zi

Ceai pentru tratarea racelilor,gripei, afectiunilor renale,litiaza biliara si curatarea organismului de toxine si impuritati
ceaiul se prepara din 3-4linguri de radacini de brustur maruntite, fierte 2-3minute  in 1 litru de apa clocotita.Sebea ceaiul in cursul unei zile.


Decoctul de brustur
Ceaiul se prepara din 1lingura de radacinni de brustur maruntite,fierte la foc domol,timp de 15 minute,in 250 ml de apa.  Se beau 3-4cani de ceai /zi din care o cana seara inainte de culcare.Decoctul din radacini de brustur se bea contra bolilor venerice si a eruptiilor de piele.Este indicat la tratarea herpesului prin comprese si  tamponari ale zonei afectate.Acest decoct se poate utiliza la spalatul ranilor, pentru a pune comprese in zonele afectate de rani,eczeme etc cat si la fortificarea parului. Pentru tratamente externe se poate utiliza si decoct de concentratie dubla.

Tinctura din brustur
Se prepara din 20g frunze de brustur bine maruntite,macerate in 100ml alcool timp de15 zile, la temperatura camerei,Se va agita vasul cu tinctura de 3-4/zi. Tinctura se utilizeaza ca tonic capilar.Se recomanda ca in tinctura sa se adauge o lingura de otet.

Alifie din brustur: se prepara din amestecul in proportie de 1/1 din suc proaspat de brustur preparat intr-un mixer si o cantitate egala de ulei. Cu aceasta alifie se fac tratamente locale

Sucul de brustur: trateaza si calmeaza durerile in cazul furuncurilor.Catapalsme cu frunze proaspete de brustur zdrobite cu un facalet de o planseta, au aceeasi eficienta. Operatia se face de cateva ori/zi

Tratament pentru batrani
Samanta de brustur bine presata se pune in rachiu de drojdie sau in apa indulcita si se beau in mai multe randuri/zi. Are rolul de a opri procesele degenerative ale persoanei in varsta

Leacuri populare: bolnavii cu boli ale pielii capului seboree,pitiriazis, prurit, vor folosi in tratamete tinctura de brustur. Se prepara din 100g radacini maruntite  macerate in 500ml alcool sanitar timp de 20zile la temperatura camerei.Dupa filtrare in tinctura se vor adauga 5 linguri de otet

Tratamentul de neoplasm bucal se face cu pulbere de brustur preparata din radacina plantei. Tratamentul consta in administrarea pacientului 1 lingurita de pulbere inainte de fiecare masa principala.Pulberea va fi mestecata in gura timp de 5 minute,iar apoi va fi inghitita cu apa calda sau ceai

Arnica

Arnica - creste salbatica pepajistile de munte insorite,ajungand pana la altitudini de 2500m, dar poate fi gasita si in zone de stepa. Ea a devenit o planta rara prin faptul ca nu se cultiva, are calitati terapeutice de exceptie si este extrem de cautata. Regional in Romania i se spune țâța oii, podbalul de munte, iarba soarelui etc. Arnica este ocrotita prin lege fiind considerata o planta in curs de disparitie,fiind recoltata numai de cei autorizati.

Este o planta perena, erbacee, cu florigalben-portocalii,reunite in capitule si cu fructele negricioase. In scopuri medicale sunt folosite numai florile.

Actiune farmacologica:antiseptic, antiinflamator, cicatrizant
Este utilizata in tratarea echimozelor si contuziilor,dar nu se utilizeaza in cazul ranilor deschise.
Trateaza laringita si raguseala
Componenti: ulei volatil, alcooli triterpenici, colina,flavonide, carotenoizi.
Intern Dunitru Raducanu o recomanda ca stimulent nervos.
Excelent tonifiant in cazurile de slabiciune cardiaca utilizata ca ceai. Stimuleaza circulatia sanguina a inimii si a creierului. Ceaiul de arnica sub forma de gargarisme trateaza raguseala si laringita.
Se bea doar o cana de ceai de arnica/zi caci in cantitati mari devine toxic

Tinctura de anica este excelenta pentru tratarea loviturilor, achimozelor si  hematoamelor. Vindeca rapid echimozele (vanataile), tumefierile si entorsele.

Tinctura de arnica,putin diluata este indicata pentru a se utiliza in comprese pe piele in zone cu acnee rebele si furuncule. Tinctura trebuie diluata altfel inroseste pielea si provoaca formarea de basicute. Pentru pielea foarte sensibila se recomada ungerea in prealabil cu ulei de sunatoare sau musetel si apoi aplicarea de comprese cu tinctura de arnica

Eugen Giurgiu spune ca tinctura de arnica in dilutii bine stabilite este recomandata in tratarea: unor afectiuni ale pielii, alopepcie,astm bronsic, arsuri,acnee,antrax,cancerul pielii, cicatrice cheloide, contuzii, cosmetica , dureri abdominale se pun comprese, eczeme varicoase, edeme dureroase, entorse, eroziuni infectate, furunculoza, insomnii, laringitaacuta,leziuni zemuide, leucoree, micoze, nevralgii, palpitatii, raguseala,slabiciuni cardiace, tulburari nervoase, probleme de circulatie sanguina

Ceaiul de arnica: Infuzia se prepara din 2 lingurite de flori de arnica maruntite, oparite cu 250ml apaclocotita. Se lasa ceaiul la infuzat10-15 minute.Cu acest ceai sau unul de concentratie dubla se fac unul sau 2 gargarisme pe zi pentru tratamentul raguselii si laringitelor

Tinctura de arnica:
Se prepara din 20g flori de arnica macerate timp de 10 zile in 100ml de alcool. Se foloseste in dilutii de 1/5-1/10cu apa sau cu apa de plumb in aplicarea de comprese pentru a trata echimoze,lovituri , entorse. Cu tinctura de arnica se pot trata si negii..Cu un tampon de vata imbibat in tinctura de arnica se vor unge negii de cateva ori/zi

Extract din radacini de arnica:  Inainte de inflorirea completa a plantelor se scot radacinile se spala, se usuca si se dau prin razatoare. Se iau 2 linguri de arnica si se pun in 250ml alcool rafinatde 38-40grade.Se pun la macerat intr-un loc calduros. Procesul de macerare se face timp de15 zile.Dupa filtrare extractul se vapune in sticle brune, ermetic inchise.Cu acest extract la dilutie de 1/5 cu apa sau cu apa de plumb se pun comprese pentru a vindeca echimoze, lovituri, entorse.

Tratamente populare: sub forma de ceai se foloseste la tratarea diareei si dizenteriei
-decoctul pentru gargara se utilizeaza in tratarea faringitelor si traheobronsitelor
-la taieturi si rani se aplica frunze de arnica zdrobite,se poate utiliza si praful de arnica pentru a pudra ranile.
-radacinile macerate in raciu dau o tinctura cu care se pun compresele la echimoze, lovituri,entorse,cu aceasta se pot trata si degeraturile utilizand-o diluata cu apa sau ceai.

Pustuloza vacciniforma Kaposi- Juliusberg

Este o complicatie grava a dermatitei atopice a sugarului datorita inocularii,contaminarii cu virus vaccinal sau cel herpetic. Apare la sugari, la fata pe leziunile erozive si zemuide ale dermatitei atopice sub forma de pustule ombilicate; eruptia se face in pusee, apar noi veziculopustule, care se pot extinde si la noi teritorii prin autoinoculari. Starea generala a copilului se altereaza, febra 40 de grade, fata se edematiaza, iar leziunile iau aspect variceliform, varioliform, vacciniform cu aparitia de cruste si cicatrice. Leziunile sunt dureroase, apare adenopatie. Evolutia in trecut mergea spre exitus, astazi datorita antibioterapiei prognosticul s-a imbunatatit, fiind aproape intotdeauna favorabil, daca se intervine la timp.
Tratamentul profilactic interzice venirea in contact a sugarului cu dermatita atopica cu persoanele vaccinate recent antivaricolic si de asemenea interzicerea vaccinarii antivaricolice a acestor copii. Tetraciclina produce ameliorari rapide;la aceasta se adauga gamaglobuline,iar local pioctanine, pomezi cu antibiotice

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Foliculita cronica scleroasa hipertrofica a cefei (acnee cheloidiana)

Debuteaza prin foliculite la ceafa, la limita parului, care se dispun in banda orizontala,formand cu timpul cicatrice hipertrofice,scleroase, in care sunt inglobate smocuri de fire de par.In partea inferioara a acestei benzi,cicatricele sunt plane si alopecice. Se inmulteste la adulti de sex masculin, are evolutie cronica si necesita tratament de durata.Tratamentul se face cu antibiotice, anatoxina si vaccin antistafilococic, sedinte de zapada carbonica cu presiune si durata, repetate la 10-14 zile, pioctanine, pomezi epitelizate

Acneea profesionala medicamentoasa

Gudroanele, uleiul de cad,hidrocarburile, uleiul de gresaj pot produce foliculite si keratoze foliculare. Brillantina, cremele de frumusete preparate cu uleiuri minerale impuse determina aparitia unor comedoane si foliculite. Iodurile,bromurile injectate pot produce dupa utilizarea prelungita eruptii acneice ca si preparatele cortizonice.

S-ar putea sa-ti fie util si postul ”durerile de cap in alergiile chimice” http://fiisanatos.blogspot.com/2011/03/durerile-de-cap-in-alergiile-chimice.html

Acneea conglobată

Afecțiuea debutează prin foliculite superficiale și profunde, abcese, care fac adevărate galerii și conduc la formarea de postule, bride cicatriciale,tunelate. Foliculitele se dispun uneori pe noduli dermo-hipodermici. Localizarea afectiunii se face pe torace, membre, regiunea perianala si fesiera simuland o tuberculoza cutanata. Etiologia infectioasa este cea mai admisa astazi, arfi produsa de coci, pe teren  tuberculos, ereditatea,carentele in vitamina C si vitamina D2 fiind invocate.
Tratamentul se face cu antibiotice, viatmina C,vitamina D2,distrugerea prin electrocuagulare a focarelor sau chiar ablația chirurgicală, pioctanine, pomezi epitelizante cu tetraciclina 3%

Acneea necrotica

Se caracterizeaza prin leziuni papulo-pustuloase,care devin ombilicate, fac o crusta in centru, care cazand lasa ocicatrice stantata. Eruptia apare pe frunte, la marginea pielii paroase a capului si este considerata a fi de natura stafilococica. Ca tratament se recomanda bandonaj cu acid tanic2%in alcool de 96%, pomada cu tetraciclina 3%, antibiotice pe baza de antibiograma

Acneea poliforma juvenila- acneea vulgara

Afectiune frecventa a adolescentei. Evolueaza in pusee intre 13-25 de ani dupa care se ateneaza si ciar dispare. Se caracterizeaza prin ten seboreic si comedoane, papule, papulo-pustule, noduli, abcese si cicatrice. Se localizeaza pe fata pefrunte , pe umeri toracele posterior si anterior. Dupa predominanta unora dintre leziuni deosebim acnee comedoniana, pustuloasa, flegmonoasa,. Etiopatogenia este foarte complexa, doi factori sunt importanti: seboreea si infectia, la acestia se mai adauga tulburarile digestive,focarele de infectie, tulburarile glandulare, tulburari nervoase ca factori favorizanti.
Tratamentul general se adreseaza in primul rand infectiei si starii seboreice, recomadandu-se antibiotice, tratament hormonal: sintofilon 2 tablete /zi timp de 5 zile imediat dupa ciclul menstrual si progesteron 3 fiole, una la 2 zileintre a 17-23-a zi. Vitaminoterapie B6,A,F,D2, corectarea tulburarilor digestive si regim alimentar cu evitarea condimentelor, afumaturilor si dulciurilor in exces. Folcisteina in cure de 15-20 fiole, cystina 2-3 casete/zi, anatoxina si vaccin antistafilococic in cazuri mai rebele la tratament. Local se administreaza solutii degresate cu acid sakicilicde 1,5%, pudraj cu ihtiol3%,creme cu foliculina,tumizon
Reteta
acid salicilic 1,5grame
rezoecina--
camfor aa 1g
eter sulfuric 10ml
alcool 70-100ml
Extern: se sterge fata de2 ori pe zi cu un tampon de vata

Retata 2
sulf pp 1g
ihtiol 0,5g
foliculina 10000u
hidrocortizon 100mg
oxid de zinc 3g
jecolan 1 tub
extern se aplica in fiecare seara inainte de culcare

Rozaceea

Este o eritroza permanenta  care se poate asocia cu cuperoza- distensie permanenta a micilor vase superficiale - si cu foliculite, realozand acneea rozacee. La nas leziunile produc rinofima, adica un nas marit de volum, deformat, pediculat, datorita hiperplaziei conjuctive, vasculare, glandelor sebacee,cu pori dilatati,cu aspect de coaja de portocala. O complicatie de temut este keratita rozacee. In etiopatogenia afectiunii sunt incriminate tulburari gastrointestinale, tulburari endocrine, tulburari nervoase, greseli de alimentatie, expuneri la soare si la vant. Tratamentul se face actionand asupra factorilor etiopatogenici: cure de tetraciclina de 10zile, cu vitamina Bcomplex, hormoterapie,vitaminoterapieindeosebi vitamina B2,B6, K , P, tarosin, sedative, corticoterapie in doze mici si cure scurte, antipaludice de sinteza,sulfametin. Regimul alimentar include evitarea alcoolului, condimentelor. Local se recomanda critoterapie si puncte de electroguagulare,comprese cu rezorcina,calde, solutie1%, pudra cu ihtiol 3%,  pomezi cu foliculina, locacorten tar sau tumizon

Acneea vulgara

Multi ati avut in adolescenta eruptii acneice pe fata dar in cazul unora acestea nu au trecut o data cu trecerea adolescentei. Dar spre fericirea celor in cauza exista tratamente vitaminoase menite sa vindece aceasta forma acneica.
De obicei acneea apare in timpul maturizarii sexuale, cand  secretia intensa a hormonilor sexuali (indeosebi secretia hormonului sexual masculin testosteron, care este prezent in cantitati diferite la ambele sexe)si stimuleaza activitatea glandelor sebacee a pielii. Glandele sebacee au forma unei reorte. In cazul unei secretii excesive, secretia mai grasa umple partea mai larga si gatul glandei care devine focar de inflamatie si infectie, astfel apare acneea. Ea poate fi locala sau multipla si poate umple pielea fetei,fruntii, nasului, barbiei, partii superioare a pieptului si spatelui
Unele persoane sufera de forma grava a acestei acneei cu chisturi, uneori transmisa ereditar dar poate fi vindecata prin administrarea vitaminelor

In tratamentul acneei vulgare se recomadaacidul folic in doze de 5-10 mg/zi. O astfel de cura da rezultate excelente in 80% din cazuri. Dar fiti atenti la nivelul vitaminei B12 in organism,pentru ca acidul folic poate camufla lipsa vitaminei B12 care poate conduce la anemie. Administrati 5mg de acid folic zilnic timp de 4-6 saptamani, in cazul in care nu apare efectul scontat majorati zilnic cu cate 1mg pana ce ajungeti la 10mg/zilnic

Vitamina A- a fost utilizata cu succes in cazul acneei. A avut loc diminuarea afectiunii in 75% din cazuri dupa 12-16 saptamani.Dozele se stabilesc impreuna cu medicul. Pe cale naturala puteti consuma zilnic ficat, pepe galben, morcovi, zarzavaturi inchise la culoare. Verificati nigelul grasimilor din ficat si sange inainte de a administra vitamina A, pentru a evita efectele supraviaminozei.

Izotretinoina- un preparat inrudit cu vitamina A cunoscut sub denumirea de acutan, se comercializeaz sub forma de capsule si necesita recomandarea medicului dermatolog
Preparatele curative sub forma de gel sau crema, comercializate sub denumirea de retina-A in baza unei retete atenueaza simptomele maladiei, recondata impotriva imbatranirii pielii, aparitia ridurilor si petelor brune datorate batranetii.. Gelul ususca pielea mai mult decat crema de aceea in cazul tenurilor grase poate fi mai eficace gelul. Inainte de utiliza gelul spalati fata cu apa calda si sapun, dupa o ora de la spalarea fetei ungeti cu gel regiunile afectate ale pielii. Daca pielea se inroseste mariti intervalul de timp dintre ungere si spalare

Administrarea vitaminei E in combinatie cu vitamina A poate reduce considerabil cantitatea de vitamina A necesara tratamentului

Vitamina B6- administrata de 2 ori pe zi are efecte pozitive asupra femeilor intre 16-29 de ani, de asemenea ajuta in cazul maladiei premenstruale

Pentru un tratanent mai eficient conbinati administrarea seleniului impreuna cu vitamina E

Administrarea de capsule cu 30mg zinc,zilnic da rezultate bune in cazul agravarii bolii. Dar fiti atenti administrarea zincului sub forma ionica poate afecta deficitul altor micoelemente cum este cuprul din cauza proceselor de asimilare concurenta in intestin

Inflamatia pielii la persoanele care sufera de acnee vulgara contribuie la reducerea nivelului de acizi grasi esentiali.Suplimentarea se poate rezliza prin administrarea a 1-2 lingurite de ulei de porumb sau masline presat larece.Acidul linoleic poate fi procurat si din untura de peste. Atentia la bolnavii de diabet deoarece untura de peste poate provoca dereglari ale nivelului de zaharuri din sange

Cromul- contribuie la asimilarea carbohidratilor poate contribui si la tratamentul efectiv al acneei. Administrati o lingurita de drojdie care contine crom o data pe zi

Alimentele si substantele care contin pot provoca acutizarea acneei vulgare. Reduceti consumul de sare iodata si a altor preparate cum sunt cele impotriva tusei care contin iod

Vitamina B12 poate acutiza boala
Fierul imobilizeaza asimilarea vitaminei E, motiv pentru care poate avea efect negatv in cazul tratarii acneei

Consumul zaharului rafinat si grasimilor saturate pot conduce la acutizarea bolii
Evitati crestearea consumului de alimente macrofibrilare cum sunt taratele de grau